Castelul bântuit din România, care ascunde cea mai tristă poveste. Suferința nestinsă a lui B.P. Hașdeu pentru fiica sa, Iulia

Undeva, la circa 100 de kilometri de București, într-un decor feeric al Văii Prahovei se află Castelul „Iulia Hașdeu”, de la Câmpina. O construcție impunătoare, cu alura unei fortărețe medievale de pe malurile Loarei ori de pe platourile înalte ale Scoției. Castelul prahovean este un loc cel puțin straniu pentru oamenii de rând și unul plin de simboluri pentru cunoscători, un loc care fascinează și continuă să ridice multe semne de întrebare. Din multiple motive, pentru că, de-a lungul timpului, aici, s-ar fi petrecut mai multe fenomene inexplicabile științei, care au dat naștere unor povești cu fantome sau despre comunicarea cu lumea de dincolo, toate deosebit de cunoscute în rândul localnicilor și nu doar.

Castelul bântuit din România, care ascunde cea mai tristă poveste

Ridicat la sfârșitul veacului al XIX-lea, între 1894 și 1896, Castelul nu a fost o simplă reședință a familiei lui Bogdan Petriceicu Hașdeu, ci un adevărat templu funebru în memoria Iuliei, geniala fiică a savantului, răpusă de tuberculoză la doar 18 ani. Extrem de afectat de moartea Iuliei, pe care o iubise enorm, Hașdeu a ridicat un edificiu menit a-i mijloci o îndurerată comunicare cu fata sa din Ceruri, prin ședințe de spiritism. A fost denumit Castelul Magului sau Templul Spiritist de la poalele Carpaților. Practic, un loc de alinare a durerii unui tată care și-a pierdut unicul copil.

De altfel, însăși construirea Castelului de la Câmpina se înscrie în rândul fenomenelor paranormale atribuite acestui loc și vorbește despre legătura păstrată, dincolo de moarte, de Hașdeu și fiica lui.

„În privinţa fenomenelor stranii şi a legendelor care există despre Castelul „Iulia Hașdeu”, putem spune ca însăşi construirea lui a fost, şi continuă să fie, un eveniment inedit, straniu, spiritual. Savantul Bogdan Petriceicu Hașdeu recunoştea că planurile castelului de la Câmpina, ca şi cele ale cavoului familiei Hașdeu de la cimitirul „Bellu” din Bucureşti i-au fost dictate, prin şedinţe de spiritism, de către sufletul fiicei sale, Iulia. Şedinţele de spiritism au avut loc iniţial la Bucureşti, apoi la Câmpina după terminarea construirii castelului în anul 1896”, explica muzeograful Dragoș Stanciu, pentru B1.ro.

Cod roșu de viscol și ninsori abundente în România, emis de meteorologii de...

Ce se întâmplă cu toți pensionarii din România cu pensii mai mici de...

Format din trei turnuri, edificiul adăpostește în centrul său un templu cu rol de biserică, dominat de statuia din lemn a lui Iisus. Pe lângă o cameră de primire, sufragerie și biroul lui B.P. Hașdeu, în interiorul castelului de la Câmpina se află și încăperea în care scriitorul participa la ședințele dintre cei vii și cei dispăruți.

„Şedinţele de spiritism reprezintă ele însele evenimente neobişnuite, misterioase. În timpul desfășurării lor, Hașdeu şi ceilalţi mediumi şi martori au susţinut că au primit mesaje de la spiritele rudelor, prietenilor sau chiar a unor personalităţi celebre precum, Seneca sau Goethe. Pe lângă mesajele spritiste, adunate în aşa numita Arhivă Spiritistă, există fotografii prin care s-a încercat fotografierea spiritelor. Şedinţele de comunicare cu altă lume au avut loc la Castel şi după moartea lui B.P. Hașdeu, la iniţiativa avocatului C.M. Ciocazan, prieten al savantului şi medium”, a mai declarat reprezentantul Muzeului.

Fenomenele ciudate derulate în timp la Castelul „Iulia Hașdeu” din Câmpina

Așa se face că, în timp, printre localnici au ajuns să se răspândească povestiri despre întâmplările inexplicabile rațional petrecute la Castelul din Câmpina. De la pianul care a început de mai multe ori să cânte singur, atât în prezența angajaților Muzeului, cât și sub ochii vizitatorilor, până la apariția fantomei Iuliei, care ținea în mână un buchet de margarete, pentru ca mai apoi grădinarul să găsească în curtea Castelului câteva flori deși era toamnă și sezonul lor se terminase de multă vreme, toate aceste povești continuă și astăzi să uimească.

„Legendele despre castel contribuie la unicitatea şi misterul acestei clădiri. În trecut se spunea că Iulia cânta la pian în castel şi Hașdeu putea fi auzit strigând «Bravo» şi aplaudând. Uneori, dimineaţa, Iulia putea fi văzută în faţa castelului, îmbrăcată în rochie albă având în mână un buchet de margarete. În perioada interbelică, câţiva tineri s-au fotografiat lângă statuia Mântuitorului din castel, unul dintre ei a pus o şapcă pe capul statuii. Peste câteva zile cel care a pus şapca a căzut în baia de acid sulfuric de la fabrica Steaua Română din Câmpina. Mai recent, un grup de copii a vizitat Castelul iar în timp ce erau ghidaţi au auzit pianina cântând singură”, a povestit muzegraful Dragoș Stanciu.

Profil Iulia Hașdeu

Impozantul obiectiv din Prahova este o combinație între un simbolism deloc accesibil celor neinițiați, istoria plină de mister a unei tinere eminente și o suită de povestiri locale care nu puteau să nu apară având în vedere că este vorba de comunicarea cu lumea de dincolo. Simboluri ale progresiei spirituale, ascensiunii, puterii divine, destinului, veșniciei sau victoriei pot fi observate de ochiul critic al unui cunoscător în fiecare încăpere din castelul construit în memoria Iuliei. O tânără care la 16 ani a devenit prima studentă româncă la Sorbona, punându-și în valoare încă din copilărie talentele în domenii ca poezia, limbile străine, muzica sau pictura.

Intrat inițial în circuitul cultural și turistic în anul 1965, apoi închis pentru aproape două decenii, fiindcă după cutremurul din 1977 risca să se prăbușească, Muzeul Hașdeu a fost redeschis în 1995, fără a fi complet restaurat.

O descriere a castelului, din perioada în care găzduia practicile oculte organizate de Hasdeu, a fost realizată de către ilustrul scriitor, Ion Luca Caragiale, în urma unei vizite la Câmpina pe care a efectuat-o în 1896.

Dramaturgul rememora, într-un eseu, detaliile edificiului: „Păşim pragul şi ne aflăm sub domul înalt din centrul clădirii. În mijlocul sălii circulare, stă liniştit un stâlp masiv de zidărie, de culoarea marmorii trandafirii. În partea din spate a stâlpului, împotriva uşii de intrare e o scară care suie la celelalte două. În rând cu galeria, deasupra stâlpului pe care se reazimă scările, este un pod susţinut de stâlpi subţiri de fier.

Deasupra acestui pod stă sub domul albastru, statuia Mântuitorului, o dată şi jumătate mărimea naturală. Statuia este de lemn, şi colorata, dupa stilul evului mediu, este o operă de rară frumuseţe a sculptorului Casciani din Paris. Mântuitorul se ridică deasupra unor nouri, către cer cu braţele deschise, cu privirea aplecată spre pământul pe care-l binecuvântează cu amândouă mâinile. Din ochi îi pică lacrimi, în mâini şi în picioare se vad urmele cuielor şi pe frunte ale ghimpilor. Divinul Fiu se înalţă cu faţa către isvorul luminii, către Răsărit”, scria Ion Luca Caragiale.

Dovada scrisă a ședințelor de spiritism

În templul de la Câmpina, marele cărturar şi-a continuat practicile spiritiste, pentru a „vorbi” cu Iulia, iar toate întrunirile oculte erau descrise într-un jurnal chiar de Bogdan Petriceicu Hasdeu. Din perioada 23 decembrie 1890 până în 18 aprilie 1903 s-a păstrat transcrierea unui număr de 101 rezumate ale şedinţelor de spiritism. Potrivit acestora, Iulia vorbea despre casă, îi dădea tatălui ei sfaturi cu privire la diverse probleme şi povestea chiar şi despre vieţile ei anterioare, conform adevarul.ro.

Circumstanţele construirii acestui edificiu nu sunt clare nici astăzi. Atât se ştie că Hasdeu ar fi primit planurile de construcţie ale castelului de dincolo de moarte, de la fiica sa, în urma unei şedinţe de spiritism.

Castelul de la Cîmpina continuă să se înscrie în sfera paranormalului. Rămâne un reper al inexplicabilului științific, în pofida unor teorii ce se doresc lămuritoare.